Împărat și proletar Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă, Unde pătrunde ziua printre ferești murdare, Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă, Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci și sceptici ai plebei proletare. Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin? Imparat si proletar - Mihai Eminescu Pe banci de lemn, în scunda taverna mohorata, Unde patrunde ziua printre fereşti murdare, Pe langa mese lunge, statea posomorata, Cu feţe-ntunecoase, o ceata pribegita, Copii saraci şi sceptici ai plebei proletare. Ah! - zise unul - spuneţi ca-i omul o lumina Pe lumea asta plina de-amaruri şi de chin? T3kL3g. Împărat şi proletar - Mihai Eminescu Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă, Unde pătrunde ziua printre fereşti murdare, Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă, Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare. Ah! - zise unul - spuneţi că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin? În concluzie, poezia Împărat și proletar este o meditație romantică în care atitudini, idei și soluții contradictorii își găsesc expresia poetică într-o construcție compozițională solidă, structurată în patru părți relaționate prima cu a treia și a doua cu a patra și opuse prin antiteză, de această data prima cu a patra și a doua cu a treia, dar și o bogată limbă poetică. Împărat și proletar Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă, Unde pătrunde ziua printre ferești murdare, Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă, Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci și sceptici ai plebei proletare. Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin? Imparat si proletar - Mihai Eminescu Pe banci de lemn, în scunda taverna mohorata, Unde patrunde ziua printre fereşti murdare, Pe langa mese lunge, statea posomorata, Cu feţe-ntunecoase, o ceata pribegita, Copii saraci şi sceptici ai plebei proletare. Ah! - zise unul - spuneţi ca-i omul o lumina Pe lumea asta plina de-amaruri şi de chin? Împărat şi proletar. Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă, Unde pătrunde ziua pintre fereşti murdare, Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă, Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare. Ah! - zise unul - spuneţi că-i omul o lumină.

imparat si proletar versuri